„Colaboratori și mentori” – Oameni care dau formă ideilor

Orice școală se definește prin clădirile ei, prin programe, prin manuale. Dar adevărata identitate a unei școli se află în oamenii care o locuiesc. Școala Neamțu nu ar fi nimic fără cei care i-au dat viață prin gând, prin gest, prin exemplu. Acești oameni nu sunt simpli angajați sau colaboratori, ci purtători ai unei viziuni comune: credința că educația este un act viu, care cere nu doar cunoștințe, ci și inimă.

Când îi privești, observi că nu seamănă între ei. Vin din domenii diferite, din generații diferite, din lumi care, la prima vedere, nu ar avea ce împărți. Unii provin din mediul universitar, obișnuiți cu rigoarea academică și cu analiza minuțioasă. Alții vin din zona artistică, aducând cu ei spontaneitatea și intuiția. Unii sunt oameni de știință, pentru care ordinea e o formă de poezie. Alții sunt scriitori, filosofi, pedagogi, antreprenori. Ceea ce îi unește este felul în care privesc educația: nu ca profesie, ci ca destin.

Fiecare dintre ei a ajuns aici dintr-un motiv personal, uneori greu de pus în cuvinte. Pentru unii, a fost dorul de a reîntâlni elevi adevărați, nu doar studenți preocupați de note. Pentru alții, nevoia de a simți că munca lor are ecou. Pentru câțiva, dorința de a oferi mai departe ceea ce au primit cândva de la un profesor care le-a schimbat viața. Fiecare are o poveste, iar aceste povești sunt, de fapt, temelia pe care stă Școala Neamțu.

Într-un fel, ei nu „predau” în sensul clasic. Mai curând, trăiesc alături de elevi ceea ce predau. Un profesor de literatură citește împreună cu elevii, nu în fața lor. Un profesor de fizică aduce un obiect simplu și întreabă: „Cum credeți că funcționează?” În locul explicațiilor sterile, există provocări, descoperiri, mirări împărtășite. Acești oameni nu se grăbesc. Ei știu că învățarea adevărată are nevoie de timp și tăcere.

Ceea ce îi face speciali nu e neapărat nivelul de expertiză, ci felul în care știu să o transmită. Mulți dintre ei au cariere impresionante, doctorate, cărți publicate, participări la conferințe internaționale. Dar în sala de clasă lasă toate acestea la ușă. Când intră în contact cu un elev, nu mai contează titlurile. Contează doar privirea atentă, răbdarea și bucuria de a fi martorul unei minți care se deschide.

Unii dintre mentori au un dar rar: acela de a vedea potențialul acolo unde ceilalți văd doar neatenție sau timiditate. O profesoară de arte, de exemplu, povestea că un elev care părea absent s-a transformat complet când a fost lăsat să picteze în liniște, fără reguli. În tăcerea aceea, băiatul a început să spună lucruri prin culoare pe care nu le putea exprima în cuvinte. A fost momentul în care s-a născut un artist. Un alt profesor, pasionat de matematică, a povestit cum o elevă care greșea constant la exerciții a devenit una dintre cele mai bune după ce a fost întrebată, cu blândețe, ce o face să se teamă. Frica dispăruse, și odată cu ea, și greșelile.

Acești oameni nu urmează rețete. Fiecare are propria cale, propriul stil, propria energie. Unii sunt calzi și liniștiți, alții au o vivacitate molipsitoare. Unii vorbesc încet, alții cu pasiune. Dar toți au în comun o trăsătură fundamentală: prezența. Sunt complet acolo, în fiecare moment al lecției, cu întreaga lor atenție. Nu predau cu jumătăți de măsură. Când explică, o fac din convingere. Când ascultă, ascultă cu adevărat.

Colaboratorii Școlii Neamțu nu vin doar să dea, ci și să primească. Mulți spun că aici au redescoperit sensul muncii lor. Că după ani în care au predat din inerție, în sfârșit au simțit din nou emoția primei ore. Că dialogul cu elevii i-a făcut să învețe ei înșiși mai mult decât ar fi crezut. Aceasta e frumusețea unei comunități vii: toți cresc împreună.

Mentoratul, la rândul lui, nu e o poziție ierarhică, ci o relație umană. Un mentor nu dă ordine, ci însoțește. Uneori tace, alteori povestește. Uneori doar privește și așteaptă momentul potrivit pentru o întrebare. Rolul lui nu e să conducă, ci să lumineze drumuri. Mulți dintre elevii care au lucrat cu mentorii noștri vorbesc despre aceste întâlniri ca despre ceva care i-a schimbat. Nu prin sfaturi, ci prin exemplu. Când vezi un adult care trăiește ceea ce spune, înțelegi instinctiv ce înseamnă autenticitatea.

Unii dintre mentori rămân în contact cu elevii lor ani întregi. Continuă să le scrie, să le recomande cărți, să îi îndrume în alegerile de viață. Între ei se creează legături care trec dincolo de școală. Un fost elev, devenit la rândul său profesor, povestea că tot ce face azi în clasă e influențat de acea perioadă de mentorat. Spunea că a învățat să privească elevii cu mai multă răbdare și să nu caute rezultate rapide. Aceste mărturii sunt, poate, cea mai mare dovadă a faptului că o școală nu se construiește prin strategii, ci prin oameni.

Fiecare colaborator aduce ceva unic: un mod de a privi lumea, o experiență profesională, o energie. Într-un sens, Școala Neamțu e o orchestră. Fiecare instrument are propria voce, dar împreună creează armonie. Profesorii de științe aduc rigoarea, cei de arte aduc sensibilitatea, cei de litere aduc profunzimea, cei de tehnologie aduc claritatea. Împreună dau viață unei educații integrale, în care rațiunea și emoția se completează, nu se exclud.

Există, desigur, și invitați — oameni din afara școlii care vin să împărtășească din experiența lor. Un jurnalist povestește despre etica informației. Un medic vorbește despre responsabilitatea deciziilor. Un inginer descrie bucuria construcției. Fiecare întâlnire e o dovadă că educația se întâmplă peste tot unde există curiozitate și respect.

Ceea ce leagă această rețea de oameni este o credință comună în demnitatea actului educativ. Pentru ei, predarea nu e o meserie, ci o formă de a trăi adevărul. Nu se grăbesc să dea verdicte, ci preferă să pună întrebări. Nu se tem de contradicții, pentru că știu că din ele se naște gândirea vie. Într-o lume în care zgomotul e constant, ei cultivă atenția. Într-o cultură a eficienței, cultivă profunzimea. Într-o epocă a fragmentării, reînvață unitatea.

De aceea spunem adesea că profesorii noștri sunt constructori de sens. Ei nu clădesc doar lecții, ci și legături. O privire atentă, o replică potrivită, o recomandare făcută la momentul bun pot schimba cursul unui destin. Mulți dintre noi își amintim un profesor care a făcut asta pentru noi. La Școala Neamțu, încercăm să păstrăm vie această tradiție a profesorului care nu doar învață, ci și inspiră.

Când intri în această comunitate, simți o atmosferă aparte. Nu există rigiditate, dar există respect. Nu există frică, dar există exigență. E o combinație rară, care se naște doar acolo unde oamenii cred cu adevărat în ceea ce fac. Poate că secretul acestei școli stă chiar aici: în felul în care oamenii ei trăiesc ideile pe care le predau.

Fiecare colaborator al Școlii Neamțu este, în felul său, un mesager al unei pedagogii vii. Prin ei, cuvintele prind carne și sens. Prin ei, elevii învață că în spatele oricărei cunoașteri se află o viață. Și că a învăța nu înseamnă doar a ști, ci a deveni.